La altitudine, dupa niste ani

Ma tot uit la postarile lui Emil si m-a apucat dorul sa urc si eu pe munte. In vacantele din tara nu prea am timp de asta, nici companioni nu sunt prea multi (norocul lui Emil ca mai vine Turda cu el), asa ca ma duc si eu pe unde gasesc. Treaba este ca Ontario, desi este de 4 ori cat Romania, nu are de oferit locuri de urcat. Cine vrea la munte, trebuie sa mearga departe:

Asadar, am luat avionul spre Maui, am inchiriat masina, si... am ajuns la munte. Ehei, aromele drumetiilor cu rucsacul din studentie au disparut de mult. Ultima oara cand pot spune ca am fost in drumetie undeva, era pe Custura Saratii in 2001 sau 2002. Ce vremuri!
Fara satisfactia urcusului, ramane aerul curat, peisajul, si ocazia unor plimbari scurte de doua-trei ore pe buza vulcanului (adormit) la altitudine:

Celor care doresc mai multe detalii despre locul faptei, ele sunt afisate "inauntru", in spatele personajului, pe peretele adapostului:

Asta a fost vacanta "de toamna". Cam scurta, ca toate vacantele.